Niciodata n-am luat in serios supranumele de “Mic Paris” al Bucurestiului. Asta poate si din cauza ca, initial, “Micul Paris” nu era ceva de lauda pentru Bucuresti, ci o porecla usturatoare pentru un oras care se straduia sa fie parizian pe ici, pe colo, fiind in rest o urbe mai curand suburbana. Si totusi, in memoria bucurestenilor, “Micul Paris” a sfarsit prin a deveni un supranume elogios.
Dupa bunul nostru obicei de a tine minte numai ceea ce ne convine si, mai ales, cum ne convine, chiar ne-am bagat in capul memoriei colective ca Bucurestiul e un Paris mai mic, desi nimic nu ne-ar fi indreptatit sa ne inchipuim una ca asta.
Cine se plimba azi prin cartierele privilegiate, cum ar fi Primaverii, descopera ca Bucurestiul vechi ingaduie ca langa o cladire in stil brancovenesc sa stea un soi de cabana montana, cu etaj, iar putin mai departe o vila in stil “maur”. Printre ele exista si cate o vila modernista, evident o plomba ridicata pe un teren minuscul, dar bine infipta in dantura caselor din jur.
Dincolo insa de case, Bucurestiul mai inseamna si altceva. Un anumit spirit comunitar si un fel de a fi. Bucuresteanul adevarat e tot mai greu de gasit in centrul orasului. Stai de vorba cu el prin case batranesti de la marginea Capitalei. Sau mai nimeresti cate un batran care iti explica din singuratatea unui apartament, la vila, cum e sa-ti traiesti drama de a nu avea cu ce sa-ti platesti intretinerea ca proprietar sau tragedia de a trebui sa te muti in alta parte ca chirias.
“Micul Paris” nu mai exista nici pentru cei care isi inchipuiau odinioara ca traiesc intr-un oras asemanator cu Parisul, nici pentru cei care cred si acum ca Bucurestiul ar putea fi buricul Europei. Si unora si altora nu le-a mai ramas decat Bucurestiul cel de toate zilele.
Astea ar fi motivele pt a pleca/a nu veni in Bucuresti…dar sa privim si partea plina a paharului.
In primul rand un oras mare -> multiple posibilitati, atat in cariera cat si de distractie. Pe langa asta, putem mentiona si multitudinea de spectacole, concerte si de ce nu…evenimente sportive. Toata crema acestor activitati isi desfasoara activitatea in Bucuresti.
Personal, am petrecut destul de mult timp in Bucuresti (cred ca un total de 5 luni- din care 3 au fost continue) si pot spune ca in afara de zgomotul infernal (cateodata) nu m-a deranjat nimic altceva. Lumea isi vede fiecare de treaba ei, daca vrei sa eviti aglomeratia poti lua oricand metroul (care nu da gres niciodata) si poti gasi efectiv orice doresti. Un mic exemplu: Caut prin Craiova de vreo 3 luni de zile o pereche de legaturi pt schiuri…dar fara succes. Dupa o vizita la Bucuresti pot spune ca eram nehotarat ce sa imi iau…datorita ofertelor multe. Chiar daca multi spun ca nu se merita sa stai in Bucuresti, eu unul ma pot declara prin de mirajul acestui oras. Pe langa buna pregatire pe care o voi dobandi la facultatea (sa nu mai vorbesc ca Fac. din Bucuresti este una excelenta cu o multime de sectii si oportunitati) pot spune ca am deja o multime de prieteni acolo.
Concluzia este ca astept cu nerabdare sa ma mut in Micul Paris…singura problema fiind un amarat de BAC si ca dracul nu este asa de negru pe cat pare cu Bucurestiul.
PS: cateva date statistice despre Capitala Romaniei
Populatia
Locuitori: 2.021.000
Coordonate geografice
Latitudine: 44°24′49″
Longitudine: 26°05′48″
Altitudine: 60 – 90 m
Suprafata: 228 kmp (0.8 % din suprafata Romaniei, din care suprafata construita este de 70 %).
343 km – Alba Iulia ,547 km – Arad ,284 km – Bacau, 292 km – Baia Mare, 168 km – Brasov, 440 km – Cluj Napoca, 226 km – Constanta, 134 km – Craiova, 395 km – Deva, 343 km – Drobeta Turnu Severin, 244 km – Galati, 64 km – Giurgiu, 393 km – Iasi, 270 km – Miercurea Ciuc, 592 km – Oradea, 342 km – Piatra Neamt, 114 km – Pitesti, 60 km – Ploiesti, 175 km – Ramnicu Valcea, 274 km – Sibiu, 439 km – Suceava, 75 km – Targoviste, 337 km – Targu Mures, 562 km – Timisoara, 279 km – Tulcea.
